Wolf von Aichelburg - Cuvintele

Cuvintele m-au pãrãsit deodatã.
Închis într-o muţenie seninã
nu mai aştept pe nimeni sã mai vinã,
iar bezna mã cuprinde, furişatã.

Ce ar fi de spus în surda-ntunecare,
şi limba cui, s-ajungã, mai încearcã
pe-a mea, de mine-nstrãinatã parcã?
Zâmbesc, când tu începi o întrebare.

Sã mai arãt şi sã numesc, îmi ceri,
când sunt de toate strâns împresurat.
Ce nici nu mai speram, s-a întâmplat.
Pe mut, cine-l desparte de tãceri?

Chiar sunetele şi-au sfârşit concertul,
mai bine zis sunt de neauzit.
Printre adormiţi mã simt nestânjenit,
s-or dezobişnui de mine, cu încetul.


traducere Dan Dănilă