Ion Pribeagu - Oda proștilor
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând, Şi actualii, dar şi foştii, Cei mai deştepţi de pe Pământ Au fost întotdeauna…PROŞTII. Nu te ruga la ursitoare Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost, Mai bine urlă-n gura mare: “Iubite Doamne, fă-mă….PROST!” De ce să tragi ca la galeră, Să-nveţi atâtea fără rost, De vrei să faci o carieră, Ajunge numai să fii…PROST. În lumea asta cu de toate, Unde se-nvaţă contra cost, Păcat că nici o facultate Nu dă şi diploma de….PROST. Avem impozite cu carul, Dar înotăm în sărăcie şi ce buget ar avea statul Dintr-un impozit pe… PROSTIE. Ei sunt ca iarba, cu duiumul, Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti ! O, Doamne, de ne-ar creşte grâul Cum cresc recoltele de… PROŞTI. Şi-n lumea asta răsturnată, Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi, Savanţii noştri mor de foame Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.
