Virgil Mazilescu - Poetul i se destăinuie lui guillaume (într-o scrisoare)

am văzut şi eu ciori pe acoperişul bisericii o guillaume
se încălzeau cu aripile desfăcute la soare
ciorile din emblemă ciorile din embemă
sub fereastra mea echilibru scîrbos – universal – negru
nici că mai poţi
să murmuri ceva să îngaimi o silabă guillaume
„şi liliacul e în plină expansiune privighetoarea cîntă”
pentru drumul despre care ştii totul mi-am reparat cu
grijă încălţămintea
n-a văzut numai kavafis n-a văzut numai eminescu
„mă copilul meu mă străinul meu mă
unde te duci tu mă”

 GUILLAUME POETUL ŞI ADMINISTRATORUL, 1983